- dintr-un condei
- at one / a stretchat a single jetoff the reel.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
dintr-un condei
Look at other dictionaries:
condei — CONDÉI, condeie, s.n. 1. Unealtă de scris în formă de beţişor, la care se adaptează o peniţă; toc (împreună cu peniţa). ♢ Mânuitor de condei = scriitor (talentat). ♢ expr. Ca din condei = regulat, ordonat, frumos. A trage condeiul = a încărca la… … Dicționar Român
stil — STIL, stiluri, s.n. I. 1. Mod specific de exprimare într un anumit domeniu al activităţii omeneşti, pentru anumite scopuri ale comunicării; fel propriu de a se exprima al unei persoane; spec. totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le… … Dicționar Român
trăsătură — TRĂSĂTÚRĂ, trăsături, s.f. 1. Linie caracteristică a feţei unei persoane. ♦ Aspect esenţial al caracterului sau al personalităţii cuiva. ♦ Aspect caracteristic general al unei opere, al unei doctrine, al unui fenomen, al unei activităţi, al unei… … Dicționar Român
toc — TOC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură sau de o ciocănitură într un obiect sau într un material tare. – Onomatopee. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TOC2, tocuri, s.n. 1. Cutie ori suport de lemn … Dicționar Român
pană — PÁNĂ1, pene, s.f. I. 1. Fiecare dintre formaţiile epidermice cornoase care acoperă corpul păsărilor, servind la protecţia lui şi la zbor, compusă dintr un cotor pe care sunt aşezate simetric, de o parte şi de alta, fire (pufoase). ♢ expr. Uşor în … Dicționar Român
cuţit — CUŢÍT, cuţite, s.n. 1. Instrument de tăiat, format dintr o lamă metalică şi dintr un mâner, având numeroase şi variate întrebuinţări în gospodărie, în atelier etc. ♢ expr. A avea pâinea şi cuţitul (în mână) = a avea la îndemână toată puterea,… … Dicționar Român
chişiţă — CHÍŞIŢĂ, chişiţe, s.f. Încheietură a piciorului, deasupra copitei, la animalele cu copite; moţul de păr de deasupra copitei. – Din bg. kitčice, scr. kičica. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CHÍŞIŢĂ s. (anat.) (reg.) ie. (chişiţă la… … Dicționar Român
creion — CREIÓN, creioane, s.n. 1. Ustensilă pentru scris sau desenat, constituită dintr o mină neagră sau colorată, protejată de un înveliş de obicei din lemn; beţişor făcut din argilă combinată cu diferite substanţe, cu care se poate desena în diferite… … Dicționar Român
